Traian Plictisescu

A trecut ziua Z a Coaliţiei. Nimic nu s-a rupt. Cel puţin nu încă! A trecut şi discursul preşedintelui Băsescu din Parlamentul României, iar concluziile, în ceea ce priveşte Coaliţia de guvernare cel puţin, sunt foarte simple: PDL a făcut ceea ce a zis că va face (au votat propunerile legislative ale propriului guvern), iar PSD a făcut ceea ce a zis că NU va face (adică au votat, şi ei, aceleaşi propuneri legislative ale executivului condus de Emil Boc). Calcul politic, presiuni din teritoriu, prea puţin contează sau interesează! Din acest punct de vedere, lucrurile sunt foarte simple: România chiar se poate mândri cu un guvern de unitate naţională şi transnaţională, partinică şi, aşa cum prea bine se poate observa din votul de ieri, transpartinică.

Parcă, totuşi, nu ziua Z a fost subiectul puricat de către mass media. Presa şi-a concentrat, pe bună dreptate, atenţia asupra mesajului pe care preşedintele Traian Băsescu l-a prezentat în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. Cinci ani în două ore. Cinci ani traduşi în douăsprezece certitudini pe care le-au primit românii de la preşedintele lor. Dacă cinci ani prezidenţiabili ar echivala cu un an de basm, atunci aş putea spune că preşedintele a oferit audienţei câte-o certitudine (a se citi victorie personală) pentru fiecare lună de mandat. Poate lui Traian Băsescu i se pare că totul a trecut prea repede, aşa cum, la fel de probabil, românilor li se poate părea că totul a trecut prea încet.

Nu sunt eu cel în măsură să zic ce crede unul sau celălalt. Pentru simplul motiv că nu ştiu. Un lucru, însă, conştientizez. Mesajul de ieri a preşedintelui a reuşit să mă plictisească chiar şi pe mine, cel care ar trebui să aibă răbdarea să asculte orice fel de mesaj politic. A fost prea mult. Prea lung. Pe cale de consecinţă, adversarii săi politici au şi speculat durata prelungită a naratio-ului prezidenţial, iar asemănările cu vechile tabieturi retorice ale lui Nicolae Ceauşescu au fost la ordinea punctajelor.

Tocmai pe plictiseală aş încerca să mă concentrez în cele ce urmează, pentru că plictisul electoratului poate fi călcâiul de toamnă târzie a lui Traian Băsescu. Vorbesc de mai multe tipuri de plictiseală care, timp de cinci ani, au curpins electoratul care a votat cu actualul preşedinte în decembrie 2004.

  • Lehamitea. Există, chiar dacă unii nu o recunosc (şi e de înţeles de ce nu o fac!), o anumită lehamite (înţeleasă ca tip aparte de plictiseală) faţă de Traian Băsescu. Aceasta poate fi pusă pe seama faptului că, aproape în permanenţă, preşedintele s-a aflat într-un conflict perpetuu cu cineva. Problema este că din 2007, de la suspendarea sa, şi până în prezent, duşmanii creionaţi de Traian Băsescu nu au mai fost atât de puternici şi de credibili încât să reuşească să atragă de partea sa marea masă a nemulţumiţilor din România. Impresia sedimentată, per ansamblu, a fost cea a unei lupte cu morile de vânt. Românii, până la venirea crizei, trăiau bine şi erau dezinteresaţi de conflictele personale sau instituţionale ale politicienilor. Le era mai aproape cămaşa. În plus, ultimul duşman declarat al preşedintelui, cel care ar fi putut face diferenţa în mintea nemulţumiţilor, iar aici vorbesc chiar despre criza economică, a fost o nucă prea greu de crăpat pentru actualul preşedinte.
  • Golul sufletesc. Aici cred că intră marea majoritate a foştilor votanţi ai Alianţei D.A., dar şi ai lui Traian Băsescu. Ei reprezintă baza nehotărâţilor care, în lipsa unei teme de campanie care să le suscite interesul în toamna lui 2009, vor absenta de la urne. Motivul este unul simplu: pe baza argumentaţiei din campania lui 2004, aceştia au schimbat un posibil regim Năstase (construit în jurul termenului de sistem ticăloşit) cu unul care îl avea ca portdrapel chiar pe Traian Băsescu (construit ca principal adversar al acelui sistem). Singura problemă în cazul lor este că ultimii cinci ani nu au reuşit decât să le confirme faptul că toţi politicienii sunt la fel, „o apă şi-un pământ”. Asta mai ales după momentul decembrie 2008, când taberele odată aflate în război deschis au făcut pace şi au pus-o de un Guvern bazat pe o largă majoritate parlamentară. Bineînţeles, dezvăluirile legate de afacerile în care este implicat Mircea Băsescu, comisiile de anchetă din Parlament sau campaniile de presă îndreptate spre fiicele preşedintelui şi-au atins şi ele, rând pe rând, scopul. Această parte din electorat este predispusă, mai degrabă, să creadă şi să îmbrăţişeze o retorică nihilistă à la Mircea Badea. Un candidat care s-ar prezenta cu un astfel de discurs ar reuşi, probabil, să îi scoată din case în ziua votului.
  • Stenahoria. Ei sunt românii care simt cel mai greu efectele involuţiei socio-economice româneşti. Ei au nevoie de liderul care, mai mult decât o victorie împotriva sistemului, trebuie să le garanteze victoria personală asupra zilei de mâine. Vorbesc despre un electorat tradiţional de stânga. Aceştia consideră că nu mai e nicio speranţă într-un viitor mai bun şi, cu toate acestea, sunt extrem de uşor de influenţat de către un candidat care se poziţionează ca fiind providenţial. Înainte de orice, aceştia au fost aduşi la urne acum cinci ani de sloganul Să trăiţi bine!. Iar scenariile pesimiste din ultima perioadă, alăturate repetiţiilor de campanie electorală pe care Traian Băsescu le-a oferit în această vară (cu sloganul din 2004 inclus!) îi fac pe aceştia să nu mai vadă în Băsescu un lider care le poate garanta subzistenţa. Ba mai mult, căderea cea mai mare din punct de vedere economic a fiecăruia dintre aceştia a avut loc sub actualul mandat prezidenţial, iar repetarea sloganului în cadrul întâlnirilor de acum este receptată cu dispreţ de către suferinzii de stenahorie.

Consider că acestea sunt principalele trei categorii de electorat pe care Traian Băsescu le-a pierdut în ultima perioadă. Poate că aşa se explică (în linii mari, cel puţin) şi scăderea puternică a preşedintelui în sondaje, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2008. Dacă aţi mai identificat şi voi alte categorii de nemulţumiţi faţă de mandatul actualului preşedinte, simţiţi-vă liberi să împărtăşiţi!

Autor: Paul Aparaschivei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s