Drama noastră, acest amestec de tragedie, comedie şi sindicate

caricatura

V-am obişnuit, sper eu, în pagina aceasta (sau pe cea a masteratului) să citiţi o analiză cât de cât echilibrată a unor situaţii politice, majoritatea absurde, dar cât se poate de reale. Pentru că la ora la care scriu aceste rânduri, ministrul Nica a fost revocat din funcţie, iar miniştrii PSD şi-au dat demisiile. Traian Băsescu a dansat, iar Todier Paleologu’ e singurul fără dublură-n ministeriu. Stănişoară nu se pune, pentru că el, cică, e mai leneş. În timp ce sângele se-ncheagă-n călimări, nu am decât să apelez la Monty Python. And now for something completely different.
Dânţuind sacadat într-o horă a fluierelor stridente din piepturi tabagiste, două merţanuri şi-un beemveu părăsesc Kiselefful, lăsând în urmă, pe piatra cubică spălată de creme-de-beaute-uri, aşa cum le numea CTP, orice urmă de dialog social. Pasă-mi-te, nişte descreieraţi sindicalişti au venit la partidul ultimelor suspine după putere să ceară explicaţii pentru nişte legi date de miniştri care nu mai sunt la putere. Această frăţie a inelului (dacă înţeleg bine vorbele lui Bogdan Niculescu Duvăz), în care unii s-au ales cu partea aurită şi alţii cu gaura-n buzunare, trebuie înţeleasă. Doar viitorul ne va spune când mefistofelul va veni să le ceară sufletele şi va afla că ăştia au vândut şi ceea ce n-au.
De partea cealaltă, în Modrogan, unde s-au tăiat toţi crinii din curte la desţelenirea de vară, tăcere şi fluiere. Pancarte şi onomatopee pline de înţeles. Doar a venit trenul sindicaliştilor cu cămăşi de firmă pudrate de fardul machiozelor de la talk-show-urile de dimineaţă şi prin gara domnului Berceanu. Dar Modroganul a arătat, din nou, de parcă mai era nevoie, că nu se schimbă aşa uşor macazul abuliei generalizate şi tăcerea elevilor, în timp ce dirigentele (parcă aşa îl numeau la europarlamentarele din 2007) Vucea sau profesorul (nu mai ştim exact ce mai fac prin Siria domnul Ciprian Nastasiu şi domnu’ teroristu’) le spune să stea cuminţi în banca lor. Vă rezolv eu. Ca pe „Petrică, eşti cel mai tare”… consilier al domnului Antonescu şi iubit prin tabloide ale unor cântătoare ratate de manele (iată că s-a găsit în sfârşit o personalitate public-privată să n-aibă suficientă voce pentru a fi măcar invitată la Simple Life-urile de la televiziunile noastre cu pretenţii occidentale).
Într-un glas teluric şi grobian, de pământ mănos pe care-i viţă de Panciu, poporul strigă către iubitul conducător: „ard în flăcări, pentru tine!”. Sau „nu vrem Kent, nu vrem valută, vrem respect!”. De unde ştiu? Dă pă goagăl, link de la Neagoe Basarab către fiul său. Vorba ceea, de unde bani de cărţi pentru bibliotecile şcolare. Las’ că ne dă Tucă biblioteca pentru toţi. Unii n-au, însă, nevoie de cărticele, ci de mape (auzi, Mona, o scenă mică), doar citesc în sufletul meu înecat de ură ca-ntr-o carte de colorat larg deschisă.
Şi pă seară te-nfioară. Se aud manele din birtul televizat: „hai cu demisia să-mi fac damblaua”. „Da’ ce vrei, mări Trăienel? / Ia dut’ de-ţi vezi de treabă. […] Nici ştiu măcar ce-mi ceri, / Dă-mi pace, fugi departe – / O de candidatul cel de ieri / M-a prins un dor de moarte”.
O moarte măruntă, dar orgiastică, a spiritului românesc se pregăteşte în adâncurile minţilor înguste. Iar acest joc scârbavnic, dar de interes pentru tot omul, te captivează aproape la fel de mult ca viaţa când îţi dai duhul. Îmi pare rău, nu vreau să vă întristez, dar golul iar se face plin şi plinul ce să mai însemne?

Autor: Cristi Călugăru

Sursa foto: Ghimpele de Vaslui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s