Cui ii este frica de Corneliu Vadim Tudor?

Tribunul-150x150 Anvergura actuală

Parafraza care constituie titlul acestui articol este pentru mulţi un celebru vodevil (sau music hall, că înţeleg că aşa i se spune în mediile anglicizate) de pe Broadway. Pentru mine însă, este o copiere identică a titlului unui articol de opinie din Curentul, semnat de un coleg de muncă în perioada când eram angajat la MPC. Observ că o simplă căutare pe Google (sper că preşedintele îmi apreciază demersul autodidact prin care nu mai fac risipă de resurse provenite de la contribuabili) nu reuşeşte să localizeze respectivul articol, dar asta e, chiar şi arhiva unui vechi ziar eolian mai dă greş. Una peste alta, cititori ai minunatei reviste România Mare şi mai ales a Săptămânii pe scurt, nu mică ne-a fost mirarea ca Alcibiade să-i ofere distinsului meu coleg „o bigi-bigi de mac” pentru respectivul articol. Evident, ca în orice colectivitate sudată sub imperiul băşcăliei de moment, gelozia atinsese cote destul de mari pentru că nu eram preferaţii Tribunului şi nu avusesem inspiraţia să-i închinăm un editorial.

Dincolo de asta, întrebarea, la aproape 3 ani de la respectivul articol, rămâne valabilă. Din păcate pentru iubitorii Tribunului, răspunsul pare să se fi schimbat. Pe scurt, Partidul România Mare nu mai este membru al Parlamentului, iar şansele ca acest partid să renască ţin de o eventuală fuziune cu PNG (mult diferită faţă de fuziunea cu PUNR). Corneliu Vadim Tudor este mai bătrân şi, dacă este să dăm crezare unor jurnalişti, mult mai bolnav. Nu mai este parlamentar, nu mai este vicepreşedinte al Senatului, dar este europarlamentar. Dar pentru asta poate să-i mulţumească celui care a decis întemniţarea lui Gigi Becali (vedem şi către cine va direcţiona voturile în turul doi de scrutin). Îşi exprimă acum convingerile într-un cadru de largă respiraţie democratică şi, spre deosebire de ce afirmă unii, reprezintă echilibrul necesar – cel puţin faţă de europarlamentarul Laszlo Tokeş.

Pentru el însă, decizia de a deveni mai echlibrat, decizia de a se retrage temporar (două încercări a avut – Corneliu Ciontu şi duo-ul dezmembrat Lucian Bolcaş – Daniela Buruiană) i-a pecetluit, se pare, soarta politică. În acest moment, Corneliu Vadim Tudor nu mai inspiră suficientă lume să vină la vot. Pentru că nu mai poate produce nimic nou, nimic din ceea ce lumea nu a văzut. Exact ca ziarele din România – nu mai ai atât succes tu ca ziar generalist, atunci când apar atâtea publicaţii de nişă. Când apare Gigi Becali şi se adresează „zăbrăuţilor”, când PSD şi PDL se luptă pentru o fărâmă de electorat anti-maghiar în Transilvania, e greu să rezişti fără partid şi fără informaţii (din motive biologice, mai dispar şi informatorii Tribunului).

Când mai ai parte şi de un blocaj mediatic, iar invectivele tale nu mai sunt lovituri de tun, nimeni nu te mai vrea. Moartea politică a lui Vadim Tudor a început cu scăderea rating-ului lui Dan Diaconescu atunci când Tribunul era invitat. Ea a fost consfinţită de Traian Băsescu, cel care a forţat radicalizarea discursului tuturor competitorilor de pe scena politică.

Până la urmă, arma şefului PRM nu s-a dovedit eficientă până la capăt. 20 de ani de retorică redundantă i-au pus capac poate celui mai bun şi talentat orator din Parlamentul României. Şi vă garantez că mai multe vorbe de duh şi porecle inspirate au rămas în urma omului politic CV Tudor decât a oricărui alt politician.

Poate că poetul şi-a ales greşit rolul, dar măcar a jucat până la capăt în această comedie. De multe ori, ca unul care urmăreşte zi de zi dezbaterea politică, Vadim a fost mai lucid decât mai marii zilei. De multe ori în spatele fabuloaselor sale scenarii (îţi trebuie un talent şi pentru aşa ceva) se aflau lucruri reale. De multe ori exasperarea de care dădea dovadă în faţa opacităţii clasei politice (din care a făcut mai puţin parte decât Traian Băsescu sau Ion Iliescu) era împărtăşită de oameni care adormeau cu emisiunile lui Marius Tucă în noapte anilor 1998, 1999 sau 2000. Şi poate cel mai important, Vadim Tudor este liderul politic de calibru despre care nu s-a vorbit niciodată ca despre un corupt.

Campania electorală

O întrebare firească se impune: cum ar fi să lucrezi pentru Corneliu Vadim Tudor? Nu ştiu, dar ştiu cum ar fi să votezi cu Corneliu Vadim Tudor. Este personajul politic care îţi oferă satisfacţie din momentul imediat următor anunţării rezultatelor. Pentru că invariabil vorbeşte de fraudarea alegerilor. Şi dacă aceasta nu se produce faptic, nerespectarea promisiunilor de către cei priviţi ca mai normali decât Vadim echivalează cu o fraudare măcar morală. Acelaşi Vadim Tudor şi-a satisfăcut alegătorii imediat după ce a devenit europarlamentar – pentru că Traian Băsescu nu a venit să ciocnească un pahar de şampanie cu cel votat de popor, Tribunul nu a stat prea mult pe gânduri şi l-a muştruluit. Mai o glumiţă cu whiskey şi mitul capătă putere. De altfel, Vadim este cel care a vorbit prima dată de tentaţiile bahice ale preşedintelui în funcţie.

Încerc să spun că Vadim Tudor este mai puţin dependent de campania electorală decât de ceilalţi. Cel puţin în sensul clasic – nu are nevoie de panotaj, afişaj sau mai ştiu eu ce tehnică de marketing politic importată din zona americănească, englezească sau evreiască (încerc să identific diverşii consultanţi externi ai principalilor candidaţi). La europarlamentare, dar şi acum la prezidenţiale, sloganul său este cel mai bun. Cu toată oboseala unora, temele atinse de Vadim Tudor prin slogan sunt de mult mai mare actualitate decât toate referendumurile, uniunile sau bunul-simţ al contracandidaţilor săi. La europarlamentare, l-a tras după el (sau invers, nu contează) pe Gigi Becali la Bruxelles. Şi asta în condiţiile în care Becali a băgat infinit mai puţin bani decât în alte dăţi. Dacă Vadim Tudor are posibilitatea de a se exprima pe ecranele televizoarelor (dar şi dorinţa de a o face), atunci va creşte. Sigur că există un prag superior, dar el nu va stagna niciodată pe un palier intermediar.

Perspectiva lui 22 noiembrie

Cele scrise mai sus par laude la adresa candidatului PRM, un individ fără de şanse în perspectiva turului doi. De ce fără şanse la turul doi? Pentru că nici el nu mai crede – un om care vorbeşte despre negocierea propriului capital electoral s-a predat. Contează doar scorul său electoral. Dacă este peste pragul de 5%, atunci poate spera ca PRM să reînvie. Dacă nu trece de 5%, şi partidul este îngropat.

Ce se întâmplă după 6 decembrie seara

În altă ordine de idei, contează cui va da voturile sale. În 2004, candidatul Băsescu a câştigat bătălia tocmai cu aceste voturi. Sigur, acestea sunt mai puţine acum, dar contează. Iar Vadim Tudor, aşa cum arată destule sondaje, se numără printre puţinii lideri politici care-şi poate redirecţiona bună parte din electoratul său spre un candidat sau altul (votanţii săi votează în turul doi majoritar cu cine le spune Vadim).

Cel mai probabil, asta şi după sceneta împăcării ritualice dintre Gigi Becali şi pedelişti, voturile lui Vadim vor merge tot spre Traian Băsescu. Unii vor merge spre candidatul PSD (dacă acesta va intra în turul doi, pentru că sunt luate iniţial tot de acolo, numai că Geoană, probabil, nu era considerat suficient de credibil). Şi, pentru prima dată în istoria post-decembristă, votanţii UDMR şi cei ai PRM se vor afla în aceeaşi tabără.

Există multe chei în care să vorbim despre Vadim Tudor (este doar cu 1 an mai mare decât Traian Băsescu şi Adrian Năstase şi cu doar 2 ani mai mare decât Sorin Oprescu) ca politician viitor. Dacă Traian Băsescu dizolvă Parlamentul, atunci îl vom revedea curând. Dacă nu, atunci în 2012 la o ultimă încercare de a revitaliza partidul omonim revistei. Îmi place să cred, tocmai pentru că nu are nicio şansă, că Vadim Tudor, ca orator, nu a murit.

Autor: Cristi Călugăru

Articol publicat şi pe blogul masteratului de Comunicare Politică.

Sursa foto: www.romania-on-line.net

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Cui ii este frica de Corneliu Vadim Tudor?&8221;

  1. Meritorie analiza. Personal, cred că Vadim „s-a fumat” si cred că acest lucru e bun. Voturile lui, câte sunt, am arătat într-un editorial, bazat pe un sondaj „pe bune” si într-un comentariu scris luna trecută, vor merge preponderent spre Traian Băsescu.
    Îmi cer scuze că am dat linkuri. Dacă vei considera că nu ajută discutiei, te rog frumos să le stergi, nu e nicio supărare.

    • Linkurile ajută oricărei discuţii (mai ales dacă sunt pe subiect), aşa că poţi sta liniştit din punctul ăsta de vedere. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s