Turul I – Rezultate şi rezultante

Avem exit-poll-urile şi rezultatele parţiale. Ştim câteva lucruri importante: Traian Băsescu şi Geoană sunt în turul doi, Antonescu este la aproape 10% în spatele celui de pe locul 2, iar referendumul pare a fi validat. Cifrele seci nu ne servesc însă la construcţia simbolică a campaniei electorale pentru 6 decembrie. De-abia de-acum începe lupta cea mare. Cu toată suprasimplificarea de care au încercat să dea unii dovadă în primul tur de scrutin, logica de campanie nu era aceeaşi cu ceea ce urmează, la fel cum poziţionarea diverşilor actori prezenţi în turul I ar putea să sufere mutaţii considerabile. În cele ce urmează, propun o analiză uşor mai detaliată, dar nicidecum exhaustivă. Poate-poate mă laudă şi pe mine Turambarr ca pe Dragoş Paul Aligică.

Impresia artistică

Marele câştigător este Traian Băsescu. În principal pentru că i s-a validat tema de campanie pentru turul doi de scrutin. Preşedintele în funcţie chiar a dus o campanie atipică, susţinând mai degrabă referendumul decât votul pentru sine. Acum lucrurile se vor schimba considerabil. Aşa cum spunea şi în discursul său de aseară, la propunerea sa s-a validat un referendum, în condiţiile în care partidului-stat PSD din 2003 i-au trebuit două zile şi urnele mobile ale lui Marian Vanghelie pentru a băga România în Uniunea Europeană.

O scurtă paranteză: domnul Sever Voinescu, cel care vorbea despre referendumul din 2003 ca despre o ruşine pentru democraţia românească, ar trebui să-şi amintească faptul că fără acel referendum nu am fi putut încheia negocierile de aderare la UE.

În altă ordine de idei, sigur i-ar fi plăcut preşedintelui în funcţie ca distanţa dintre el şi Mircea Geoană să fie mult mai mare, să creeze impresia că va câştiga cu lejeritate peste două săptămâni. Este un pas de traseu care nu prea i-a reuşit. Implicit, concesiile pe care va trebui să i le facă, într-o eventuală alianţă, Partidului Naţional Liberal sunt mai mari.

Mare bilă neagră pentru PSD: deşi mobilizează electorat la urne mai mult de 15%, nu au fost în stare să le trimită propriilor activişti de partid mesajul de a nu vota la referendum. Vorba lui Ion Iliescu după ce a aflat că Mircea Geoană a votat şi la referendum: fiecare votează după cum îl duce mintea. În teorie, orice candidat anti-Băsescu este avantajat de o prezenţă mai mare la urne. PSD, care a fost de multe ori avantajat de prezenţa mică la urne, a lăsat la voia întâmplării aceste prognoze şi nu a reuşit să invalideze referendumul. Cred că era suficient ca membrii de partid ai PSD să nu voteze şi la referendum şi Traian Băsescu nu avea temă pentru turul doi de scrutin. Degeaba 15, respectiv 25% dintre votanţi au fost împotriva propunerilor preşedintelui la referendum, aceştia nu au făcut decât să-i cânte în strună. Pentru el, prezenţa conta.

Pentru Mircea Geoană contează dacă scorul său începe cu 2 sau cu 3. Nu atât de mult cât să-l pună în postura de a pierde alegerile, ci mai degrabă puterea în partid în cazul unui eşec pe 6 decembrie. De bine, de rău, este la aproape 5% în spatele partidului, asta în condiţiile în care Oprescu a luat doar vreo 3%. Dacă va pierde alegerile, atunci va pierde şi şefia partidului. De câştigat ceva a câştigat însă: e o distanţă, totuşi, de vreo 10% între el şi următorul clasat, considerat de mulţi superior discursiv, şi doar de vreo 3% faţă de primul clasat, masculul alpha al clasei politice. Sigur, victoria nu a obţinut-o el, ci Ion Iliescu, Marian Vanghelie, Adrian Năstase, Liviu Dragnea sau Radu Mazăre, cei cărora analistul Emil Hurezeanu le spunea aseară că-i provoacă deservicii de imagine lui Mircea Geoană apărând în public şi comunicând între cele două tururi de scrutin. Măcar atât merită şi cei care au construit acest partid, idee cu idee, om cu om, adus sau racolat.

Crin Antonescu pierde dezastruos. În urmă cu un apreciam că John McCain a avut cel mai bun discurs al unui înfrânt. Spuneam că a fost chiar mai bun decât al oratorului însufleţit Barack Obama. Am aplaudat, lucru care nu prea mi se întâmplă spontan. Acum, un om care avea tot dreptul să fie mândru de ce a realizat în ultimul an, a reuşit să strice o speranţă printr-un simplu discurs. Păcat de sutele de studenţi care aşteptau la 9 seara să-l voteze, cu speranţa că-l întrece pe Geoană. Păcat că sfârşeşte înjurându-i pe mogulii care i-au dat atât spaţiu de antenă, pe care poate nu l-ar fi meritat. Adevărul este că a fost cel mai mediatizat candidat în presa televizuală. Păcat că sfârşeşte împroşcându-i de noroi pe cei care au făcut exit-poll-urile sau sondajele care-i spuneau adevărul, dar de care nu dorea să asculte.

Voi aminti un scurt episod de pe blog. În urmă cu câteva luni tot discutam despre cum stă fiecare candidat în sondaje. Postacii penelişti care ne invadaseră vorbeau despre Antonescu ca fiind mult deasupra lui Geoană, deşi logica primară spunea altceva. Un coleg care lucra pentru Antonescu tot bătea apa în piuă în urma unui sondaj al aceluiaşi Turambarr care-l dădea pe Antonescu deasupra lui Geoană. Sondajul era telefonic (nu prea cred în eşantionarea eficientă a sondajelor telefonice, mai ales că nu se atinge uşor ruralul) şi era făcut de o casă de sondare care acum este înjurată. Cu părere de rău, dar adevărul ustură de multe ori. Ca să nu creadă lumea că am ceva cu cei care au lucrat pentru Crin Antonescu, fac o scurtă observaţie (încep să vorbesc ca preşedintele): strategia nu a fost întrutotul greşită. Intrarea pe o logică de competiţie cu Mircea Geoană pentru a se poziţiona ca principal adversar al lui Traian Băsescu era corectă dacă şi ieşea. Altfel asistam la ostilizarea electoratului pesedist pentru turul doi şi-aşa cu mai mari apetenţe în zona lui Băsescu decât în cea a muzeografului.

Sorin Oprescu s-a lovit ieri de votul util. Din păcate, el a fost candidatul inutil, în care, pentru o clipă, mulţi (chiar şi eu) şi-au pus speranţe. Scorul obţinut de acesta este dezonorant. Mai bine se retrăgea vineri şi spunea că-l susţine pe Antonescu, pentru că voturile sale tot s-au dus acolo. Măcar aşa scăpa cu faţa mai curată. Acum, Sorin Oprescu se întoarce la Primărie să se ia la trântă cu Mircea Raicu şi cu RADET, că vine iarna. Dacă Traian Băsescu pierde preşedinţia, ar putea să candideze la primărie în 2012 şi aventura politică a lui Oprescu se încheie repede. În politică e ca în box: nu trebuie să-ţi urăşti adversarul. Mă tem că Doctorul îl antipatiza prea mult pe Mircea Geoană.

În sfârşit, tribunul există, chiar bine, cu 30%, după propriile declaraţii, cu doar 3% după cele spuse de numărătoarea voturilor. Nu contează, împreună cu Gigi Becali (al cărui discurs spumos de la Realitatea TV l-am gustat aseară) ar putea trece pragul de 5% şi ar obţine intrarea în Parlament în cazul unor anticipate. Corneliu Vadim Tudor este victima unui blocaj mediatic. Mai mult decât asta, Corneliu Vadim Tudor este victima unui blocaj laringian. În momentul în care preşedintele în funcţie forţează radicalizarea tuturor mesajelor combatanţilor politici, strigătele lui Vadim ar putea fi blocate de strigătele tuturor celorlalţi obligaţi să ţipe. Poate cu un alt preşedinte, 2012 va fi altfel. Dar şi Vadim va fi mai bătrân.

Ce urmează?

Negocieri şi construcţia de teme electorale. Nu ar trebui să ne surprindă cinismul politic în care toată lumea va negocia cu toată lumea. Este normal, obţinerea unei majorităţi pentru turul doi trece şi prin interesele primarilor liberali din Suceava (atâţia câţi au mai rămas fideli). Dincolo de acest zumzet al cauciucurilor maşinilor de la Partid între Modrogan, Cotroceni, Kiseleff şi Aviatorilor, numărătoarea continuă. Vom afla cum stăm şi cu frauda electorală, deşi, iată!, am avut doar o repetiţie. Sau poate o prezenţă prea mare la vot, nu putem încă să ne pronunţăm.

Aşa cum spuneam mai sus, câştigătorul de facto al primului tur va începe încă de azi să ţipe că poporul vorbeşte prin vocea sa. Un veritabil mesia al modernizării statului, un Kwisatz Haderach al reformei constituţionale. În spate, o organizarea bună şi se joacă strâns. Dacă se bate palma şi cu liberalii (cu o ofertă de nerefuzat – vorba Naşului – evident, Marlon Brando, nu Radu Moraru) e cam clară: noul preşedinte va fi acelaşi vechi Traian Băsescu. Într-o formă, se prea poate ca Traian Băsescu să-şi dorească liberalii la guvernare, pentru că altfel nu ar avea în cine să lovească şi clar îşi doreşte să aibă adversar. Una dintre provocările sale politice este să afle cine mai intră în arenă cu el.

De partea cealaltă, Mircea Geoană nu are decât să învingă împreună cu Crin Antonescu (dacă poate şi vrea şi acesta din urmă), cu Hunor Kelemen, cu Sorin Oprescu, cu Vadim Tudor şi Gigi Becali (100.000 de voturi cu 8.000 de euro). PSD este mai dependent ca niciodată de negociatorii săi. Câte concesii vor face nu ştim, dar nu vor renunţa la premier.

Am ajuns la subiectul spinos. În mod normal, dezbaterea din perioada următoare ar trebui să se poartea asupra temei formării unei majorităţi parlamentare. Pe 6 decembrie, alegem şi Guvernul şi politica economică de scoatere a României din criză. E temă de campanie şi, contrar opiniilor unor analişti politici de televiziune, discursul lui Mircea Geoană nu trebuie să devină mai agresiv, nu trebuie să-l vizeze exclusiv pe Traian Băsescu. Dacă aş fi în locul social-democraţilor, aş miza, din contră, pe o supraexpunere a lui Traian Băsescu, pentru ca oamenii să-l vadă cu adevărat aşa cum este.

Wishful thinking

Chiar suntem la răscruce de drumuri politice. Departe de a folosi cuvinte pompoase şi analize prolixe, în cele din urmă fără de sens, alegem ceva pe 6 decembrie. Poate vom avea o majoritate parlamentară serioasă, de peste 60%, cu protocolul semnat şi miniştrii anunţaţi. O majoritate împotriva unei minorităţi viu colorate dar izolate. O maşinărie de partid care să fie completată de alte câteva.

Sper într-o hârtie semnată ca la ofiţerul stării civile, cu amestec de speranţă şi teamă, dar cu un da hotărât. Ar fi păcat să nu…

Autor: Cristi Călugăru

Articol publicat şi pe blogul Masteratului Politic

Sursa foto: apropo.ro

Anunțuri

Un gând despre &8222;Turul I – Rezultate şi rezultante&8221;

  1. E o diferenta foarte mare intre ce pot sa spun aici si ce stiu ca s-a intamplat. Chill, e ceva mai complicat decat lasi tu de inteles. Si tare m-ar mira sa aud ca nu esti de acord cu mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s