Anul congreselor

Dacă aţi răsuflat uşuraţi că am scăpat de ultimul an electoral, nu vă bucuraţi prea repede, adevăratele alegeri de-abia acum încep. Da doamnelor şi domnilor, urmează anul alegerilor interne. De ce-s astea mai adevărate? Păi, la cum arată lucrurile, rezultatele congreselor din 2010 au şanse mari să schimbe în mod semnificativ faţa principalelor partide politice pentru următorii ani. Cu cine să începem?…Evident că începem cu partidul mistuit cel mai aprig de flacăra violet.

Fără îndoială, congresul care se află pe buzele tuturor românilor şi prin urmare, cel mai aşteptat, este congresul PSD. Nici nu e de mirare. Doar acesta e partidul în care se află Mircea Geoană. Lăsând gluma la o parte, este absolut incredibil cum un lider politic face tot ce-i stă în putinţă să fie debarcat. Deşi a fost sprijinit de un colos politico-mediatic (la care se adaugă şi acel electorat care a pus ştampila pe Geoană scrâşnind din dinţi, dade pică tiranu’, ca mai apoi să fugă la spovedanie, că doar scopul scuză mijloacele) a reuşit să piardă alegerile de unul singur. Chiar şi aşa, încă mai erau îndoieli dacă să rămână sau nu în fruntea partidului. A fost nevoie de flacăra violet să limpezească apele în partid. O să spuneţi, bine, dar Hrebenciuc a început cu ezotericul. Ei, dar după cum spunea bunul meu prieten Cristi (sau să fi fost Turambar…în orice caz, la cursul lui Turambar am auzit această explicaţie perfect plauzibilă), Hrebenciuc a inventat povestea cu violetul ca să poată pleda nebun la congresul ce va să vie şi astfel să scape de linşaj.

Cu toate acestea, Geoană încă mai speră la victorie şi umblă vorba că ar încerca să amâne congresul undeva prin vară, în aşa fel încât să aibă destul timp să se repoziţioneze. Ceea ce uită, însă, este că dacă el va avea timp să se repoziţioneze, cu atât mai mult vor avea adversarii săi vreme să se coaguleze. Mai degrabă l-ar fi avantajat un congres acum, prin aprilie-mai. Oricum ar întoarce-o, şansele sale sunt zero. Ba mai mult, după ce şi-a atras asupra sa blestemul lui Aliodor Manolea, are şanse reale să piardă şi funcţia de Preşedinte al Senatului. De ajuns cu Geoană, să ne îndreptăm atenţia şi spre celelalte tabere. Iar la capitolul acesta, PSD e fruntaş. Cum trece o zi, cum mai apare un posibil candidat. De exemplu, azi îi avem pe: Geoană, Năstase, Mitrea, Dragnea, Nica, Iulian Iancu sau chiar Liviu Maior. Fiecare cu avantaje, dar mai ales cu dezavantaje. Sărim peste Geoană, ajungem la Năstase. Două mari vulnerabilităţi: dosarele şi dictatura internă. Pe de altă parte, avantajul pe care poate marşa este nostalgia perioadei de glorie a PSD. În ceea ce-l priveşte pe Mitrea, pe lângă imaginea de apropiat al lui Băsescu, nu se va uita niciodată contribuţia acestuia la căderea lui Năstase. Dragnea e recunoscut pentru partea de organizare şi de administraţie locală, dar e total necharismatic (iar acest dezavantaj contează în măsura în care se va decide că liderul partidului trebuie să fie bun de candidat la Preşedinţie). Nica nu poate fi descris ca un adevărat lider, iar şansele lui Iulian Iancu ţin de o soluţie de compromis. Mai ales dacă se decide o conducere colectivă a partidului – iar tot mai multe voci din partid par să indice această variantă (asta nu garantează că Iancu va fi liderul). Povestea cu Liviu Maior pare deocamdată doar un zvon aiuristic, aşa că sărim şi peste el. Tot la bursa zvonurilor umblă vorba cum că Ponta ar putea să-l înlocuiască pe Năstase cu puţin timp înainte de alegeri. Indiferent dacă se va întâmpla aşa sau nu, tandemul Năstase-Ponta pare să aibă deocamdată cele mai mari şanse (iar organizarea congresului în martie-aprilie i-ar avantaja).

Cert este că următorul congres va trebui să lămurească o serie de probleme cruciale pentru PSD, care-i vor influenţa în mod nemijlocit viitorul sau chiar supravieţuirea: centralizare (cu un lider puternic şi charismatic-gen Năstase) vs descentralizare moderată (echipă de conducere cu un lider, mesaj şi poziţionare unitare) vs descentralizare radicală („consiliul baronilor locali”, mesaje şi poziţionări în funcţie de situaţie/zonă); găsirea unui viitor prezidenţiabil (indiferent dacă acesta va fi şi liderul partidului sau nu); clarificarea poziţiei doctrinare, care să aibă prioritate în formularea mesajelor şi a poziţionărilor faţă de celelalte partide.

Un alt partid important al cărui viitor depinde de congresul din acest an este PNL. Aici lucrurile sunt ceva mai clare. Mezinul politicii româneşti (aka Crin Antonescu) a mai făcut un pas spre bărbăţia politică. Deşi a pierdut alegerile, a câştigat respect (atât în interior, cât şi în exteriorul partidului). Ba mai mult, are şansa să devină liderul opoziţiei (mai ales dacă frământările din PSD continuă până în vară) şi, peste 5 ani, şansa să devină un prezidenţiabil perfect valid (cu atât mai mult cu cât nici PSD şi nici PDL nu au pregătit un lider charismatic). Ceea ce-i lipseşte, însă, este un partid. Prin urmare, congresul (sau congresele PNL, pentru că au anunţat unul în primăvară pentru statut şi altul în toamnă pentru preşedinte) va trebui să stabilească în mod clar care sunt mijloacele prin care PNL să devină un partid puternic. Să nu uităm că liberalii sunt cei mai ameninţaţi de o revizuire a legii electorale după modelul scrutinului de la CJ – exact aceeaşi problemă o are şi UDMR, oportunitate ce poate fi speculată de PNL atâta vreme cât Uniunea este la putere. În plus, liberalii sunt ameninţaţi şi pe partea doctrinară, în condiţiile în care PDL ar putea decide o tranziţie de la centru spre dreapta. Şi aici trebuie o consecvenţă mai mare în ceea ce priveşte mesajele şi poziţionările faţă de celelalte partide şi, absolut necesar, un program economic foarte clar, bazat pe aceeaşi doctrină. Din acest punct de vedere, opoziţia este o reală oportunitate. Pe de altă parte, în opoziţie, partidul este şi cel mai expus hemoragiei de cadre, ştiut fiind faptul liberalii stau foarte prost în teritoriu. Astfel, singura şansă de supravieţuire a PNL este fie să devină un partid mare în opoziţie, putând să profite de haosul din PSD, fie să intre la putere. De aceea, la congresul din toamnă se vor confrunta două tabere mari, exponente a două curente: clădirea partidului în opoziţie (tabăra Crin Antonescu) vs supravieţuirea prin intrarea la guvernare alături de PDL (tabăra Tăriceanu). În momentul de faţă, parese că prima tabără este în avantaj, cu toate acestea, în timp, raportul de forţe s-ar putea schimba. Primul curent presupune riscul cel mai mare de prăbuşire, mai ales în lipsa banilor şi a unei reforme radicale (începând cu structura de conducere şi până la ultimul militant), dar şi beneficiile cele mai mari în cazul în care reforma are succes. De cealaltă parte, riscul îl presupune disoluţia partidului sub presiunea PDL, iar avantajul este prelungirea vieţii partidului-nu se ştie cât.

Last, but not least, PDL. Deocamdată, congresul democrat-liberalilor pare să fie de-a dreptul neinteresant. Dacă ne luăm după declaraţiile lui Boc, se pare că şi acest congres va fi amânat pentru toamnă. Având în vedere că PDL se află la apogeul carierei politice, nu poate să urmeze decât o perioadă de regres. Lider charismatic nu mai au, iar liderii actuali sunt (sau vor fi) erodaţi de criză şi de guvernare. Din această perspectivă, este partidul cel mai ameninţat (la nivel pur teoretic) de pierderea alegerilor viitoare (parlamentare sau prezidenţiale). Tocmai de aceea, la viitorul congres, chestiunile cele mai arzătoare vor fi: revigoararea primelor eşaloane de cadre, eventual chiar şi o schimbare de conducere. Dar, cel mai important, găsirea unui prezidenţiabil. Să nu uităm că PDL este partidul care s-a obişnuit să câştige aproape orice fel de alegeri pe spinarea unei locomotive puternice. Astfel, au doar două soluţii: fie schimbă paradigma, fie găsesc un moştenitor demn.

Autor: Tudor Sălcudeanu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s