Roşia Montană – El Dorado din Carpaţi

Undeva, pe plaiuri transilvane, am găsit acest loc de-o frumuseţe nepământeană (…) Un tărâm atât de magic încât te întrebi dacă există cu adevărat”.

Pentru cine nu-şi mai aminteşte foarte bine, cam aşa începea primul spot publicitar al proiectului Roşia Montană, realizat de GMP pentru SC Roşia Montană Gold Corporation SA (RMGC). Este probabil cea mai potrivită descriere a unui adevărat El Dorado românesc, ascuns bine în Munţii Apuseni, camuflat (în mod ironic) de un dezastru ecologic şi de o comună ruinată, ai cărei locuitori au de ales între sărăcie şi părăsirea localităţii. Dar ca blestemul să fie şi mai dulce, în zonă a apărut (prin 1997), o mare companie minieră de origine canadiană, care promite că va face din Roşia Montană raiul pe pământ. În plus, va mai pompa şi 4 miliarde USD în bugetul de stat. Toate acestea în schimbul unei cantităţi modice de circa 300 de tone de aur şi 1500 de argint. Pentru moment, însă, proiectul companiei este blocat, iar Roşia Montană îşi continuă nestingherită drumul spre dezastru. Având în vedere că proiectul trenează de mai bine de 10 ani, bănuiesc că tema nu vă e tocmai străină, de aceea mă voi concentra pe acele date care pot întări sau, de ce nu, schimba opiniile deja formate.

Începem, fireşte, cu un scurt istoric. În anul de graţie 1997, ministrul Industriilor, sub numele său, Călin Popescu Tăriceanu, îşi dă acordul pentru asocierea dintre Gabriel Resources şi Regia Autonomă a Cuprului Deva (ce, nu ştiaţi?), care mai târziu avea să devină Minvest Deva. Această asociere va purta numele de SC Roşia Montană Gold Corporation SA (RMGC). În 1999, compania Gabriel Resources este evaluată la o valoare de piaţă de 75 de milioane de dolari, pe baza rezultatelor obţinute de analiza concentraţiei de aur din rocă. În anul 2000, prin două HG, semnate de ministrul Economiei şi Industriilor de atunci, Radu Berceanu, licenţa de exploatare este tranferată de la Minvest Deva la RMGC. Dar pentru ca povestea să devină şi mai interesantă, această licenţă de exploatare (care conţine informaţiile privind concentraţia de metal a zăcământului şi localizarea lui) este secretizată, conform legii. Ironia este că cetăţenii României nu au voie să cunoască acele date, dar o companie străină are. Cam la fel s-a întâmplat mai recent şi cu zăcământul de petrol din zona Insulei Şerpilor. După cum veţi vedea, asemănările dintre Sterling Resources şi RMGC nu se opresc aici. Să rămânem totuşi la istoric.

În 2001, compania canadiană întocmeşte primul studiu de fezabilitate pentru mina de la Roşia Montană. Concluziile iniţiale arătau cam aşa: exploatarea se va face pe suprafaţa a 4 cariere, iar procesarea minereului se va face pe bază de cianuri. Pentru atingerea obiectivelor este nevoie de strămutarea a 1000 de familii, 10 biserici, 12 cimitire, a centrului istoric şi descărcarea de sarcină arheologică. Informaţii suplimentare găsiţi aici. În anul 2006, Statul Român este obligat să închidă exploatarea minieră din zonă ca urmare a intrării ţării noastre în UE (conform noilor reglementări, statul nu mai avea voie să subvenţioneze mineritul, iar aceasta era singura formă prin care mai putea funcţiona mina de acolo). Prin urmare, zona a fost abandonată fără o ecologizare ulterioară. În septembrie 2007 (perioadă care coincide şi cu lansarea primei campanii de informare a RMGC), Attila Korodi, ministrul de atunci al Mediului, suspendă procesul de autorizare a proiectului aurifer din Munţii Apuseni, deoarece certificatul de urbanism nu îndeplineşte condiţiile legale. În consecinţă, şi studiul de fezabilitate întocmit în 2001 îşi pierde valabilitatea. În anul 2008, după mai multe procese la diverse tribunale din ţară, Curtea de Apel Cluj dă sentinţa irevocabilă: certificatul de urbanism este nul.

În 2009, RMGC iniţiază o nouă campanie de informare (concepută de data aceasta de Bogdan Naumovici ), mai agresivă, devenită celebră prin decizia CNA de a sista difuzarea spoturilor, pe motiv că informarea („Noul proiect Roşia Montană aduce României 4 miliarde de dolari”) nu este corectă. Mai târziu, însă, CNA decide redifuzarea spoturilor, cu obligaţia introducerii unei explicaţii suplimentare privind beneficiile reale ale statului de pe urma investiţiei. În decembrie 2009, aflăm că în programul de guvernare al proaspătului Guvern Boc IV se prevede reevaluarea proiectului Roşia Montană, iar Adriean Videanu (ministrul Economiei, nedesemnat încă la acea dată) declară explicit că doreşte demararea proiectului cât mai curând posibil. Pe 30 decembrie 2009, Traian Băsescu anunţă la OTV că problema Roşia Montană va fi tranşată în CSAT, în urma unei noi expertize (în condiţiile în care prima expertiză nu s-a finalizat, fiind încă blocată de anularea certificatului de urbanism menţionat mai sus). Cu două zile în urmă (26 ianuarie), a avut loc un seminar extrem de interesant, organizat de RMGC şi sprijinit de Adina Vălean, vicepreşedintele grupului ALDE din Parlamentul European (şi proaspătă soţie a lui Crin Antonescu), în care s-au prezentat avantajele proiectului de exploatare auriferă. Seminarul a devenit cu atât mai interesant cu cât cei despre care se ştia că sunt împotriva RMGC nu au fost invitaţi şi, în plus, Renatei Weber, colegă de PNL cu Vălean, nu i s-a dat posibilitatea exprimării opiniilor contra, fapt ce a dat naştere unui mini-conflict în interiorul partidului liberal.

Vedem astfel că povestea aceasta cu RMGC are un parcurs extrem de sinuos, ajungându-se ca, în prezent, să se întrevadă din nou oportunitatea demarării proiectului. Acum că avem contextul, să ne concentrăm asupra controversei în sine. Prima mare problemă ţine de modul în care a fost negociat acest contract dintre stat şi societatea canadiană – o boală endemică a ţării noastre cu care ne-am cam obişnuit. Mai exact, profitul Statului Român (cei 4 miliarde USD anunţaţi cu surle şi trâmbiţe) ar putea fi sub costuri, atâta vreme cât nu se ştie clar cine se ocupă de ecologizare după cei 16 ani de exploatare. În ceea ce priveşte profitul, cei 4 miliarde USD vor veni eşalonat la bugetul de stat (pe timpul a 16 ani) şi se compun din taxele miniere, redevenţa pentru aur de 2% şi din dividendele cuvenite statului, care are peste 19% din acţiunile RMGC. La acestea s-ar adăuga taxele şi impozitele plătite de viitorii angajaţi. Canadienii promit că vor înfiinţa 2.300 de locuri de muncă în faza de construcţie a minei şi 800 în faza de exploatare. Deşi, pentru zonă, 800 de locuri de muncă (vorbim despre acestea întrucât faza de construcţie nu poate să dureze mai mult de 2, maxim 3 ani) înseamnă un real avantaj, pentru bugetul de stat, însă, e cam puţin. Având în vedere că licenţa de exploatare este secretizată (adică nu se ştie exact cât aur şi argint va putea fi extras), iar estimarea profitului este bazată strict pe rapoartele companiei, este foarte probabil ca 4 miliarde de dolari să fie o sumă hazlie în comparaţie cu ce va câştiga RMGC. Şi aşa, redevenţa şi participaţia sunt reduse. În plus, umblă diverse zvonuri cum că statul va pierde şi acea participaţie de peste 19%, ajungându-se undeva spre 0. Cum? Dacă se dă undă verde proiectului, acţionarii RMGC vor dispune o majorare de capital, iar cum statul nu are bani să pună şi el, participaţia lui se va diminua la nivelul banilor investiţi anterior. Fiind un zvon, îl vom trata totuşi cu scepticism, ameninţarea rămâne valabilă, însă. La capitolul coincidenţe ciudate, constatăm că Sterling Resources şi RMGC au un acţionar comun – Fondul canadian de investiţii Sprott Asset Management – şi un personaj care apare în ambele poveşti: Călin Popescu Tăriceanu.

A doua mare problemă ţine de mediu. Deja avem de-a face cu un dezastru ecologic, ţinând seama de abandonarea minei de către stat.. În plus, RMGC nu va exploata mina în sensul clasic al cuvântului (adică nu va săpa nişte galerii prin munte) ci va rade muntele cu totul. Procesul este destul de simplu: a) prin explozii controlate se desprinde roca; b) excavatoarele încarcă roca fărâmiţată în nişte basculante; c) basculantele duc materialul la uzină, unde roca este măcinată şi, printr-un proces chimic care utilizează deja celebrele cianuri, rezultă pe de-o parte aur şi argint, iar pe de alta halde de steril încărcate cu cianuri. Deşi nu sunt un expert, am impresia că o parte din steril (adică pământul şi minereul neutilizabil) mai poate fi ecologizat, în schimb, lacul de decantare cu cianuri rămâne acolo forever (nu e ca şi cum cianura s-ar evapora după terminarea exploatării). Trecând peste partea cu nivelarea munţilor, problema cianurii este foarte mare, cu atât mai mare cu cât, în anul 2000, cianura de la o mină din Baia Mare a fost scăpată de sub control, ajungând în Tisa şi distrugând viaţa animalelor şi plantelor de-a lungul râurilor estice din Ungaria. Prin urmare, este normal ca Ungaria să fie un opozant vehement al proiectului (deşi umblă vorba că ar fi şi ceva motive economice). Şi uite aşa facem legătura cu motivul pentru care, din toată clasa politică românească, UDMR este cel mai mare duşman al RMGC, prin miniştrii săi. Tocmai de aceea e posibil ca Traian Băsescu să fi propus tranşarea problemei în CSAT, adică acolo unde UDMR nu are niciun reprezentant, în condiţiile în care astfel de decizii se iau la nivelul Guvernului. Momentan, din 3 ministere-cheie în acest proiect (Economie, Mediu şi Cultură), doi miniştri sunt ai UDMR (Laszlo Borbely şi Kelemen Hunor). Pentru că tot suntem la partea de politică, observăm că de la începutul întregii poveşti, cam toate partidele româneşti au avut o poziţie echivocă (totuşi la opinii pro am putea menţiona cu destulă siguranţă PDL, iar la opinii contra, PSD).

A treia mare problemă ţine de patrimoniul naţional. După cum se ştie, la Roşia Montană a avut loc prima exploatare minieră în timpul domniei lui Traian (Marcus Ulpius Nerva, nu Băsescu) şi este cea mai veche localitate atestată documentar din România. Deşi o parte din vechile mine au fost distruse, zona este plină de vestigii istorice extrem de importante pentru istoria noastră şi a Europei. Proiectul RMGC presupune dislocarea siturilor arheologice, împreună cu centrul istoric al oraşului – de aici şi cuvântul greu pe care îl va avea de spus Kelemen Hunor.

În fine, ultima mare problemă, care le include cumva pe toate, este cea socio-economică. După cum am mai spus, zona este un dezastru din toate punctele de vedere. Deşi ONG-urile se opun  proiectului (cel mai important fiind Alburnus Maior), nu vin şi cu soluţii concrete pentru zonă. RMGC are soluţii, dar vedeţi cu toţii care sunt minusurile. Statul, ca întotdeauna, nu are nicio treabă. Proiecte de turism serioase şi gândite pe termen lung nu există – acesta fiind singurul domeniu alternativ prin care ar putea fi revigorată zona – în condiţiile în care fondurile UE există, dar lipsesc cu desăvârşire, neavând cine să le atragă. Prin urmare, zăcământul de aur de sub Roşia Montană străluceşte cu graţie, în timp ce locuitorii de deasupra se caută disperaţi prin buzunarele găurite. Într-adevăr, Roşia Montană este „un tărâm atât de magic încât te întrebi dacă există cu adevărat”!

Autor: Tudor Sălcudeanu

Articol publicat si pe www.masteratpolitic.ro

Sursa foto: http://www.insidesocal.com/

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Roşia Montană – El Dorado din Carpaţi&8221;

  1. All those dreams of El Dorado …

  2. avand in vedere ca s-a interzis (local) orice constructie noua in zona, s-a interzis un festival care ar fi promovat zona si ar fi adus turisti, e clar ca s-a interzis special creearea acestei alternative. Plus drumul. Eu am vazut zona. Se poate turiza! Eu sa fiu intr-o zona si sa stiu ca orice piatra mai stalucitoare ar putae fi aur.. pai e mit, e legenda, e savoare.. sa vad un parc tematic, un el dorado, o mina de aur sa ating aurul din pamant, sa pot sa spal nisip si sa gasesc dupa o zi de munca un gram de aur.. si toate astea nu intr-un desert american, ci la cateva ore de Viena, de Budapesta, de Bucuresti, Bratislava!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s